Tuşnad Băi
Am petrecut o săptămână în ţinutul secuiesc, mai exact la BĂILE TUŞNAD şi în împrejurimi. Am vrut să beneficiem de aerul de munte şi de frumuseţile acestor meleaguri. Deşi suntem la începutul lui iulie, dimineaţa şi seara este deosebit de frig aici, semn că ne aflăm în apropierea polului frigului din România.
Construcţiile noi şi moderne din staţiune, nu foarte multe la număr, se încadrează în nota specifică a zonelor montane. TUŞNAD-BĂI are încă vile care au supravieţuit şi trecerii timpului, dar şi politicii de demolare din vechiul regim. Unele însă arată dezolant.
Centrul îl poţi străbate în câteva minute, apoi câteva hoteluri, străduţe înguste, alei umbrite de brazi, chioşcuri cu suveniruri, lacul Ciucaş, care a fost reamenajat şi oferă o privelişte superbă şi seara, oameni de toate vârstele, care se află aici la tratament sau la odihnă, sunt cam tot ce poţi vedea aici. Vii aici însă tocmai pentru relaxare şi aerul tare de munte.
TUŞNAD-BĂI înseamnă însă şi locul de unde poţi urca la Lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic al Europei. Situat în craterul unui vulcan, lacul este un loc vizitat de sute de turişti, unii urcă din staţiune pe scurtătură, cum se spune pe-aici, alţii vin cu maşinile, ocolind spre localitatea Bixad.
Am văzut afişe despre un mini festival de jazz în oraşul MIERCUREA – CIUC şi pentru că nu aveam cu ce să ne omorâm timpul seara ne-am dus şi noi. Oraşul se află la 35 de kilometri de TUŞNAD-BĂI, cam 30 de minute cu maşina am făcut până acolo. Festivalul s-a desfăşurat în două seri, în Cetatea Miko. MIERCUREA –CIUC este un orăşel de munte atrăgător, foarte curat!, parc-ai fi în occident. Străzile sunt bune, cu multe sensuri giratorii şi pentru ciclişti sunt amenajate piste speciale.
Am aflat că acest mini festival de jazz s-a organizat pentru prima oară, dar ciucanii vor ca acesta să devină o tradiţie. Invitatul de onoare a fost un violonist din Ungaria. Atmosfera festivalului a fost impresionantă pentru că s-a desfăşurat în curtea unei cetăţi, Cetatea Mikó. Totul a părut intim, destul de puţini interesaţi, poate şi datorită genului de muzică, aveam impresia că toţi se cunosc acolo. Se servea bere, se conversa, se filma şi se făceau fotografii şi în acest timp pe scena mică se perindau formaţii de jazz mai mult sau mai puţin cunoscute. Pentru noi toate au fost necunoscute. Dar a fost o experienţă deosebită.
Construcţiile noi şi moderne din staţiune, nu foarte multe la număr, se încadrează în nota specifică a zonelor montane. TUŞNAD-BĂI are încă vile care au supravieţuit şi trecerii timpului, dar şi politicii de demolare din vechiul regim. Unele însă arată dezolant.
Centrul îl poţi străbate în câteva minute, apoi câteva hoteluri, străduţe înguste, alei umbrite de brazi, chioşcuri cu suveniruri, lacul Ciucaş, care a fost reamenajat şi oferă o privelişte superbă şi seara, oameni de toate vârstele, care se află aici la tratament sau la odihnă, sunt cam tot ce poţi vedea aici. Vii aici însă tocmai pentru relaxare şi aerul tare de munte.
TUŞNAD-BĂI înseamnă însă şi locul de unde poţi urca la Lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic al Europei. Situat în craterul unui vulcan, lacul este un loc vizitat de sute de turişti, unii urcă din staţiune pe scurtătură, cum se spune pe-aici, alţii vin cu maşinile, ocolind spre localitatea Bixad.
Am văzut afişe despre un mini festival de jazz în oraşul MIERCUREA – CIUC şi pentru că nu aveam cu ce să ne omorâm timpul seara ne-am dus şi noi. Oraşul se află la 35 de kilometri de TUŞNAD-BĂI, cam 30 de minute cu maşina am făcut până acolo. Festivalul s-a desfăşurat în două seri, în Cetatea Miko. MIERCUREA –CIUC este un orăşel de munte atrăgător, foarte curat!, parc-ai fi în occident. Străzile sunt bune, cu multe sensuri giratorii şi pentru ciclişti sunt amenajate piste speciale.
Am aflat că acest mini festival de jazz s-a organizat pentru prima oară, dar ciucanii vor ca acesta să devină o tradiţie. Invitatul de onoare a fost un violonist din Ungaria. Atmosfera festivalului a fost impresionantă pentru că s-a desfăşurat în curtea unei cetăţi, Cetatea Mikó. Totul a părut intim, destul de puţini interesaţi, poate şi datorită genului de muzică, aveam impresia că toţi se cunosc acolo. Se servea bere, se conversa, se filma şi se făceau fotografii şi în acest timp pe scena mică se perindau formaţii de jazz mai mult sau mai puţin cunoscute. Pentru noi toate au fost necunoscute. Dar a fost o experienţă deosebită.
0 comentarii
Trebuie să fii logat ca să poţi comenta.
Impresii recomandate
Hotel Iaki Mamaia
2008-10-04 20:32:18
Hotel de 4 stele, hotelul celui mai bun fotbalist român din toate timpurile, un simbol al României Gheorghe Hagi (nu am avut noroc...
Albume recomandate