Mica bucla a Romaniei

Adăugat de horace18
5967 vizualizări
4.9 (10 voturi)
Nota:
Votează:
Trebuie să fii logat pentru a vota

Tara in lung si-n lat ……….. pe biciclete

OBIECTIV:TRANSFAGARASAN
Ah,Transfagarasanul,visul oricarui turist.Un drum spectaculos construit la umbra stancilor,acolo unde intorc vulturii cu frana de mana,un drum mai spectaculos decat oricare altul din Romania,plin de viaducte,tuneluri. Sa nu uitam de renumitele serpentine inlantuite intr-un sir “mortal” pentru oricare masina,daramite pentru picioarele plapande ale unui biciclist.Transfagarasanul strapunge cei mai inalti munti din Romania,muntii Fagaras,facand legatura intre Ardealul medieval si Tara Romaneasca.Soseaua se ridica pana la altitudinea de 2030 m( a doua din tara,din punct de vedere al altitudinii maxime atinse,dupa Transalpina 2.145 m)
Incepem pregatirile cu o luna inainte,6 prieteni,din care doi elevi ai Colegiului National de Informatica,Randasu Horatiu(eu) si Olaru George,ambii elevi ai clasei a 12 a D ne hotaram sa punem in aplicare un plan care a rodit in mintile noastre inca din urma cu un an,in timpul unei ture pe bicicleta in imprejurimile masivului Ceahlau.Cateva ture pe distante relative scurte,cateva sfaturi pentru nutritie,pregatim bicicletele,procuram echipamentele de “supravietuire” ,un strop de orientare turistica si eram pregatiti sa pornim in ceea ce urma sa fie,cea mai mare “Aventura a vietii noastre”


Prima zi."La biciclete flacai!"(Piatra Neamt-Gheorgheni)
Ne incepem aventura,nestiutori inca de ceea ce ne asteapta in zilele ce vor veni.Soarele sus pe cer,6 lunatici isi iau talpasita din orasul de la poalele Petricicai si se indreapta spre plaiuri mai indepartate.Eram sase tineri manati de aceiasi pasiune,de aceleasi hobbyuri,dragostea fata de natura si fata de plaiurile romanesti si dragostea rularii cu bicicleta.
Ne-am pregatit din timp bicicletele si trusa de “supravietuire”,formata in mare parte dintr-un cort,un sac de dormit,cateva hainute,un spray paralizant pentru ursuleti si cateva tacamuri.Intotdeauna primul pas e cel mai greu,cazul nostru nu face exceptie de la regula,dupa cativa km unul dintre noi ramane in urma.Ne reintregim grupul la primul popas de hidratare.In curand o sa intampinam cel mai mare obstacol al zilei,Cheile Bicazului.Aici ne puteam demonstra fortele si daca vom putea rezista pe parcursul calatoriei. Aceste chei brazdate de-a lungul timpului de apa involburata pun la mare incercare fortele noastre,opunandu-se reusitei.
Mai pe bicicleta,mai pe langa, ca nici mersul pe langa ea nu e ilegal,reusim cu chiu cu vai sa ajungem la Statiunea Lacul Rosu.Putina mancare,ceva lichide si eram ca noi.Aveam obiective marete pentru acea prima zi a calatoriei,dar noaptea incepea sa isi lase negurile peste pamant.Pana la caderea noptii reusim sa ne terminam catararea prin Cheile Bicazului si acum ne astepta cea mai usoara parte,coborarea.Drumul brazdat de gropile adanci si bezna noptii ne faceau coborarea imposibila.Reusim sa ajungem cu bine jos fiind doar usor zdruncinati de transeele din sosea.Obositi,epuizati,insetati decidem sa incheiem ziua in imprejurimle orasului Gheorgheni.Decidem sa montam corturile la "caldura" unei benzinarii,greseala teribila.Pamantul "usor" arat ne oferea un masaj "minunat".


A doua zi."Caldura mare,mon cher!"(Gheorgheni-Sighisoara)
Cu forte proaspete,pornim spre catararea pe un deal cu nume oriental "Liban".Suntem ocrotiti de racoarea dimineatii,orice ajutor e binevenit.Dar acest ajutor avea sa ne fie revocat,o caldura puternica incepe sa isi faca simtita prezenta.Cauciucurile bicicletei incepeau sa se lipeasca amenintator de asfaltul incins,temperatura aerului 38* de grade,"caldura mare,mon cher!".Dupa indelungi lupte cu colinele din imprejurimile lacului de acumulare Zetea reusim sa ajungem la Odorheiu Secuiesc. Un pranz zdravan,multa apa si suntem iar pe picioare.Ne continuam drumul pe meleagurile secuimii cu destinatia Sighisoara.Dar mai avem mult drum de batut.
Caldura a inceput sa se mai domoleasca si noi capatam un plus la cadenta si viteza.Sighisoara ni se parea la o aruncatura de bat.Dupa inca cativa km ajungem intr-un final in superbul oras medieval.Orasul se pregateste de sarbatoare in cateva zile se va da startul Festivalului medieval,domnite si cavaleri in armura isi vor lua locul pe strazile din vechea cetatea.Alegem un loc superb pentru campare,cel mai inalt punct al orasului.Avem o panorama impresionanta asupra cetatii imbibate de istorie.Doar o plimbare prin oras ne-ar mai putea face sa uitam de chinurile indurate pe parcursul zilei,era de datoria noastra de ciclo-turisti.Incheiem ziua cu o binemeritata odihna.


A treia zi."Lupta cu colinele"(Sighisoara-Sibiu)
Dupa o plimbare matinala,ne luam la revedere de la Sighisoara si pornim spre alte meleaguri.
Destinatia:SIBIU
Lasam batranul oras in urma si pornim spre Sibiu.Colinele Transilvaniei nu ne pun mari probleme,deocamdata,dar acest lucru avea sa se schimbe curand.Ne miscam cu repeziciune,cu experienta capatata in zilele trecute reusim sa ne dozam efortul pentru un randament cat mai bun.Peisaje inedite ni se preling in fata ochilor,colinele verzi de odinioara erau acum golase si arse de razele soarelui.Ajungem la Medias inca un oras splendid care mai are aspectul medieval de odinioara.O masa satioasa si o odihna binemeritata era lucrul de care aveam nevoie,gasim un loc linistit si luam un ultim mare popas inainte de un ultim efort al acelei zile.Lucrurile se complica in apropriere de Cetatea medievala Slimnic.
Colinele incearca,cu un ultim efort, sa ni se impotriveasca.Suntem atat de aproape,atat de aproape nu puteam permite unor mici coline sa ni se impotriveasca,sa ne opreasca de la drumul nostru.Puterea incepea sa ne paraseasca,oboseala incepe sa isi faca simtita prezenta,dureri usoare la genunchi incep sa se infiripe.Dar nu ne dam batuti,cu o ultima zvacnire reusim sa dam gata cele doua coline care ne desparteau de Sibiu.O priveliste impresionanta,impunator se ridica Turnul Sfatului peste zecile de cutii de chibrite din jurul lui.Orasul ne astepta cu bratele deschise.Reusim sa ne cazam cat mai aproape de Centrul Istoric al orasului.Nu puteam sa ratam ocazia de a ne perinda pe strazile orasului.O promenda de seara pe aleiile scaldate de lumina galbena si calda a lampaselor ne indemna sa visam la zilele urmatoare,la reusita noastra.


A patra zi."Time-out"(Sibiu-Scoreiu)
Dupa un dus racoritor si un somn odihnitor eram ca scosi din cutie.Ne decidem sa lasam bicicletele deoparte pentru cateva ore si sa vizitam imprejurimile Sibiului.Ajungem la portile complexului "Astra".
Acest complex gazduieste cel mai mare Muzeu al Satului din Estul Europei cu suprafata de 96 de hectare.Ne perindam pe aleile din imprejurimile caselor si visam cu ochii deschisi la vremurile trecute si la modul de viata al stramosilor nostri.O bere rece la terasa hanului din Vestem e ca o mana cereasca.Ne cautam drum spre iesire,a venit timpul sa o luam din loc.Incalecam bicicletele si pornim intr-o usoara plimbare.Vroiam sa parcurgem o distanta mica dar manati de entuziasm ajungem pana la caderea serii aproape de obiectivul nostru:"transfagarasan".
Vremea urata de afara ne indeamna sa incheiem ziua,ne refugiem la o pensiune din apropierea poalelor Muntilor Fagarasi.


A cincea zi:"Pelerina bat-o vina"(Scoreiu-Balea Cascada)
Am ajuns fata in fata cu visul nostru,incercarea incercarilor,motivul pentru care ne-am pregatit.Era o imagine de vis,munti inalti care zgariau bolta cereasca,la baza verzi,impaduriti cu o padure deasa de foioase,piscurile gri,ascutite,golase.Munti erau asemenea unor strajeri,de multe ori de ajutor romanilor impotriva cotropitorilor,dar acesti munti au fost dintotdeauna aici,poate chiar dinaintea oamenilor,mult inainte de formarea graiului romanesc,martori neputinciosi in fata istoriei si a treceri timpului.Se vedea pe fetele lor ca au fost incercati in repetate randuri,daca merita titlul de strajeri ai meleagurilor.Zapada,vantul,apa au lasat urme adanci in chipul lor.Desi transfagarasanul nu este deschis oficial,sute de turisti vin de departe pentru a admira munca naturii si a omului deopotriva.Ne incepem greul drum spre cel mai inalt punct al soselei,Balea Lac 2030 m.
Vremea incepe sa se inrautateasca si ne face drumul mult mai dificil,dar nimic nu ne putea opri sa facem ce ne-am propus.Picaturile au inceput sa fie mai dese si cu cat urcam mai mult cu atat apa devenea mai rece.La inceput apa sa evapora la contactul cu picioarele noastre golase si incalzite de efort.Hainele au inceput sa se imbibe cu apa,picioarele erau mai grele,mai grele,ne era aproape imposibil de a razbate in lupta cu muntele.
Am mai parcurs cateva mii de metri pana la cota 1300,Balea Cascada,eram nevoiti sa amanam cu cateva ore terminarea catararii.Frigul,foamea si oboseala ne-au razbit.Dupa ce ne-am schimbat in haine uscate si calduroase si dupa ce am mancat o ciorba fierbinte,eram din nou pe picioare.Vremea arata semne de ameliorare.Hotaram sa petrecem noaptea la cabana si sa facem in timpul care ne-a mai ramas din acea zi o drumetie pana la cascada.Era senin acum,se putea auzi de la mare distanta vuietul facut de apa care izbea cu putere stanca.Parcurgem un traseu relativ scurt,dar destul de inselator,poteca era alunecoasa,o clipa de neatentie si am fii putut incheia calatoria noastra inainte de termen.
Cascada si-a respectat blazonul si de la poalele ei puteai observa spectacolul naturii.Apa izbita cu putere in stanca se transforma in vapori,iar razele soarelui le colorau asemenea curcubeului.Este tarziu si nu vrem sa dam nas in nas cu "ursuletii" sau sa ne ratacim odata cu caderea intunericului.Ne intoarcem la cabana pentru binemeritata odihna.


A sasea zi."Luminita de la capatul tunelului"(Balea Cascada-Curtea de Arges)
Gata.Nimic nu ne mai putea opri,eram de neoprit,nici ploaia,nici vantul,nici frigul,nimic.Partea mai grea era acum.Piscuri golase,serpentine,pante abrupte,gheata de pe marginea drumului care aminteste de trecutul glaciar al muntilor.Drumul e greu si anevoios,alternam mersul pe langa bicicleta cu mersul pe bicicleta.Picioarele noastre au inceput sa arda,durerea a inceput sa se infiripe,dar stiam ca ajunsi sus vom fi mandri de ce am realizat,eforturile noatre vor fii rasplatite.Izvoarele veneau ca o binecuvantare ne umpleam sticlele si ne racoream de fiecare data cand aveam ocazia.Era o apa cristalina,atat de rece si atat de dulce,era ca un izvor de energie pura.
Reusim sa ajungem intr-un final la Balea Lac,in sfarsit am cucerit drumul,e al nostru.O mica pauza pentru a admira peisajul si pentru a imortaliza momentul .
Acum incepe partea cu rasplatirea eforturilor,coborarea.Dar mai aveam un obstacol de trecut,tunelul de la Balea Lac,cel mai lung din Romania aproximativ 900 de m.Desi tunelul este foarte circulat acesta ramane inca neiluminat,practic cand intri in tunel,pasesti intr-o alta lume,o bezna de nepatruns.
Clinchetul picaturilor de apa se sparge in linistea profunda.Noi ne-am echipat temeinic pentru aproape orice situatie,doar pentru mersul pe intuneric nu ne-am echipat.Ne aventuram in intunericul "grotei",mergeam cu mana pe perete pentru a putea tine directia,desi nu ne vedeam unul pe altul,comunicam incontinuu,pentru a ne putea depista pozitia fiecarui membru al expeditiei.Acum am inteles semnificatia expresiei "luminita de la capatul tunelului".
Eram fericiti ca am trait sa vedem din nou lumina soarelui.Ne-am imbracat cu ce am avut mai gros si am pornit.Bicicletele noastre s-au pus in miscare fara nici macar o pedala si in foarte scurt timp ciclocomputerele noastre indicau viteze mai mari de 60 km/h.
Era o senzatie placuta,vantul rece care ne biciuia pielea,aerul tare si curat.Dar tragedia loveste,la o viteza mare bicicleta mea da o lupta grea cu gropile si roata spate cedeaza fara avertisment,reusim sa facem cateva improvizatii si roata rezista.Ne terminam coborarea in zona lacului de acumulare Vidraru.Albastrul azur al apei se contopea cu cerul senin,nu puteai sa iti dai seama unde se delimita bolta cereasca de apa cristalina.
Trecem peste barajul Vidraru si ne apropiem de locuri pline de istorie si de intamplari,Căpăţânenii Pământeni,probabil nu il stiti dupa acest nume dar aici se afla vestita cetate a lui Vlad Tepes,Cetatea Poenari.Ne continuam calatoria spre Curtea de Arges.Cu mari eforturi roata mea rezista si rezista si rezista,pana in apropiere de Curtea de Arges,cand cedeaza.Punem baza si apoi somn de voie.


A saptea zi."Monstrii colinelor"(Curtea de Arges-Campulung Muscel)
Reusim sa reparam roata si sa mai reglam bicicletele in Curtea de Arges.Nu stiam ce zmei ne asteapta in drumul nostru.Pornim cu soarele sus pe cer inspre meleaguri indepartate,obiectic Brasov.Dar ce se inalta in fata noastra,coline inalte cu pante abrupte,nu era cale de victorie in aceasta lupta cu dealurile.Monstrii nemilosi ce se ascundeau sub pielea verde impadurita si sub covorul de iarba frageda .
Epuizati fiind dupa efortul depus in zilele precedente stiam ca nu vom ajunge departe.Luam cu asalt colinele,aceste brute nemiloase ne storceau si de ultima farama de forta pe care o mai aveam in noi.Durerea si oboseala incepeau sa isi faca simtite prezenta.Dureri crunte de genunchi si de spate,febra musculara ne puneau in pericol calatoria.Toti membri expeditiei s-au gandit de repetante randuri la abandonarea calatoriei,dar cufundati in peisaj si in aventura uitam de durere si de chinuri si ne continuam drumul.
Decidem sa scurtam ziua si sa ne odihnim in apropiere de Campulung Muscel,ne ungem motoarele infierbantate si epuizate cu o cina pe cinste si apoi iesim din oras pentru a gasi un loc de campat.Nu ajungem departe,un monument se inalta in fata ochilor nostril,Mausoleul Eroilor din Campulung.Ne-am hotarat sa ne punem corturile in apropiere de acest loc plin de istorie.Adormim instantaneu,rapusi de o oboseala crunta,nu stiam ce ne astepta in acea noapte.Suntem treziti de niste zgomote ciudate,erau ca niste lovituri de ciocan in stanca.
Frica si curiozitatea ne cuprindeau.Decidem sa trimitem un membru al echipajului in cercetare,practic sacrificam un membru al echipajului pentru binele celorlalti.Spre surprinderea noastra eram asaltati de cativa cai naravasi.Reusim sa trecem peste aceasta incercare si adormim,din nou.Dar nu va dura mult,picaturi greoaie de apa se sparg in bolta cortului,intetindu-se.O ploaie torentiala,nocturna de vara isi face aparitia.In scurt timp apa incepe sa patrunda incetul cu incetul in cortul nostrul.Ce era sa facem?


A opta zi."Miros de miere si brad"(Campulung Muscel-Brasov)
Am asteptat sa se mai domoleasca ploaia ca sa putem strange cortul.Am plecat cu noaptea in cap spre orasul de la poalele Tampei.Era cale lunga si grea,dar trebuia sa o parcurgem.Incalecam si pornim.Pante violente de 8-10 % inclinare ne puneau la incercare fortele,greseala lor.Eram caliti in lupta cu colinele si cu catararile.Pedala dupa pedala si reusim sa ajungem in zona Rucar-Moeciu
.Culmi impadurite,pasuni intinse presarete cu mioare balaie,case rustice,miros aprins de conifere,dulceata mierii si a fructelor de padure,toate aceastea creau un paradis al simturilor.Putina degustare de miere si la drum flacai.Coboram din nou spre Ardeal.
Zarim in calea noastra,catarat pe o stanca Castelul Bran un loc al miturilor si al legendelor.La poale mii de turisti ca niste furnicute iau cu asalt minunata citadela.Trebuie sa ne continuam drumul catre vechea cetate a Brasovului.Drumul e mai usor,platul e specialitatea noastra,cu catararile avem noi probleme.
Inca cateva pedale si ajungem la poalele Tampei.Ne razbunam pe viata si inchiriem un apartament intr-o zona linistita pentru o odihna desavarsita,am cam dus lipsa in zilele trecute.O gustare in centrul orasului la umbra Bisericii Negre,o plimbare si am uitat de necazurile avute cu colinele si cu problemele tehnice.Vroiam sa ne razbunam pe viata si am tras un somn strasnic.


A noua zi."Home sweet home"(Brasov-Poiana Sarata)
Eram de cateva zile bune pe drumuri,departe de casa,fiecaruia dintre noi ii era acum dor de casa.Dar mai aveam putin,cateva zeci de km si eram din nou acasa.Parcurgem cu repeziciune drumul dintre Brasov si Targu Secuiesc.De acum eram la cativa pasi de casa,mai aveam doar putin de indurat.Ne apropiem de una dintre ultimele mari ascensiuni ale calatoriei,Pasul Oituz.
Aceast vechi pas aparat cu indarjire de stramosii nostril era in calea noastra spre casa,spre glorie.Cateva serpentine,cativa km si am ajuns in varf.De acum vinea partea usoara,coborarea.Trecem cu repeziciune pe langa Monumentul Ostasului roman din Oituz si ne continuam drumul spre casa.Noaptea se asterne cu repeziciune,era timpul sa punem cortul pentru ultima data in aceasta superba calatorie.


Ultima zi.A zecea zi."Campionii,campionii,ole,ole,ole."(Poiana Sarata-Piatra Neamt)
Ne apropiam cu pasi repezi de finalizarea acestei aventuri pe meleagurile romanesti.Fiecare dintre noi aveam fantezii la felul in care ne va primi familia si cunostiintele acasa.Visul meu era sa vin pe bicicleta pana in fata blocului,vecinii sa arboreze drapelele,sa ma astepte la intrare si sa imi cante:"campionii,campionii,ole,ole,ole" si apoi sa aplaude.Dar bineinteles era doar un vis.
Rulam repede pe soselele din apropierea Bacaului ,mai aveam un singur hop,Pasul Magura.Era ultimul obstacol intre noi si casa.Nu mai aveam problemele din zilele trecute,aveam o experienta si o forma fizica dobandita,am invatat sa ne dozam efortul si sa rulam cu repeziciune.
Ne apropiam de casa,era timpul sa ne despartim.Dar nu inainte de a stabili urmatoarea destinatie:Maramuresul si Muntii Apuseni


Am realizat multe in aceasta calatorie,cea mai mare realizare putand fi consolidarea prietenei noastre.
6 prieteni : Randasu Horatiu(Colegiul National de Informatica Piatra Neamt)
Olaru George(Colegiul National de Informatica Piatra Neamt)
Balasca Iulian(Colegiul National Roman Voda din Roman)
Bulai Zosim Emanuel(Colegiul Militar Liceal "Stefan cel Mare" Campulung Moldovenesc)
Sergiu Iosub(Colegiul Militar Liceal "Stefan cel Mare" Campulung Moldovenesc)
Munteanu Alex(Colegiul Militar Liceal "Stefan cel Mare" Campulung Moldovenesc)
Pe parcursul a 10 zile am parcurs aproximativ 930 de km
Am strabatut 8 judete(Neamt,Bacau,Harghita,Mures,Sibiu,Arges,Brasov,Covasna)
Am colindat 16 orase(Piatra Neamt,Bicaz,Gheorghieni,Odorheiu Secuiesc,Cristu Secuiesc,Sighisoara,Medias,Sibiu,Avrig,Curtea de Arges,Campulung Muscel,Rasnov,Brasov,Targu Secuiesc,Onesti,Bacau)
Am ajuns la o singura concluzie: ROMANIA TE IUBIM

In drum spre Transfagarasean


6 comentarii
Trebuie să fii logat ca să poţi comenta.
Oana 11.12.2010 14:50
Vara asta am facut si noi Transfagarasanul, este ceva de vis...frumoasa descriere:)

Oana 11.12.2010 15:12
Cum a fost la Vidraru? noi n-am ajuns pana acolo

horace18 11.12.2010 16:20
O fost super,drumu foarte foarte foarte foarte foarte fffffff rau.Se poate face si bungee de pe vidraru :P peisaju ii mirific,sunt destul de putine izvoare.Nu prea sunt unitati de cazare si de agremeent. Lacul ii colorat ff tare :D ii de un azur superb :D

horace18 11.12.2010 16:25
imi cer scuze ca nu ii varianta editata,mai are greseli de exprimare/greseli gramaticale :))) Graba strica treaba

Oana 11.12.2010 17:28
imi pare chiar rau ca nu am apucat sa vad barajul, vremea rea mi-a stricat planurile...asa e vremea la munte se schimba de la un minut la altul...vad ca si voi ati avut parte numai de zile insorite:)

ralugroza 03.03.2012 13:06
Superb! Am fost in 2009 pentru prima data. Sper sa mai merg cat de curand. Drumul rau.


Albume recomandate
Gradina Zoolo...
Imagini: 23
Targul de Tur...
Imagini: 2
Pisici dragut...
Imagini: 5
Vienna Cafe P...
Imagini: 5