Amintiri de la Lacu Rosu

Adăugat de kanga
5459 vizualizări
5 (4 voturi)
Nota:
Votează:
Trebuie să fii logat pentru a vota

Am fost la Lacul Roşu în urmă cu mulţi ani, pe-atunci se putea ridica cortul pe malul lacului. Dimineaţa devreme veneau ciobani cu lapte proaspăt, brânză, urdă, caş proaspăt, cu toate bunătăţile pe care le poate oferi o stână. Aveau câini mari de te treceau fiorii când se apropiau, dar ascultau de oierii lor şi se tolăneau liniştiţi la o distanţă liniştitoare până când stăpânii lor încheiau târgul cu turiştii. Lacul are o vrajă specială, sălbăticia locului te cucereşte de la prima întâlnire şi te recheamă parcă, să mai vii, să-l admiri, să fii una cu natura aceasta mioritică. Îmi amintesc şi de serile când aceiaşi oieri, după ce-şi terminau îndatoririle la stână, veneau printre turişti să mai schimbe şi ei câte-o vorbă, uneori cântau la fluier cântece pe care nu le mai auzisem niciodată dar care îţi făceau sufletul să tremure de încântare. De la ei am auzit şi o legendă a lacului pe care n-am uitat-o, deşi au trecut ani buni de-atunci. Ca în mai toate poveştile totul începe cu o iubire, legenda spune că doi tineri se iubeau, el era cioban şi-avea oiţele lui pe care le-grijea cu cea mai mare dăruire. De fata pe care o iubea se îndrăgostise şi un zmeu, care încercase totul pentru a o cuceri, dar fata n-avea ochi decât pentru ciobănaşul ei. Şi-atunci totul s-a transformat într-o ură fără margini, zmeul s-a hotărât să se răzbune. Ciobănaşul îşi păştea mioarele pe o coastă destul de abruptă iar în vale curgea un pârâiaş, alături de el era mândruţa lui. Zmeul s-a furişat pe culme şi adunându-şi toate puterile a urnit o stâncă uriaşă, care a luat-o la vale, rupând toţi brazii, a strivit toate oiţele şi i-a omorât şi pe cei doi tineri. Legenda spune că de-atunci muntele de pe care a rostogolit zmeul stânca se numeşte Vârful Ucigaşul. Stânca a astupat pârâiaşul din vale, apa s-a tot adunat, s-a înroşit de la sângele celor ucişi şi aşa a căpătat numele de lacul Roşu, doar trunchiurile copacilor prăvăliţi au rămas mărturie a celor întâmplate.

Lacu Rosu, Cheile Bicazului

2 comentarii
Trebuie să fii logat ca să poţi comenta.
Birdy 19.08.2010 09:22
Am citit ce-ai scris despre legenda lacului, frumoasa poveste si trista totodata. M-a cucerit si pe mine frumusetea si salbaticia locurilor si cu-adevarat apa este rosiatica in lumina amurgului pentru ca se oglindesc in ea peretii stancilor din roca rosie. Cred ca lacul Rosu e unic in Europa, peisajele de aici pot concura cu cele mai renumite locuri din lume.

claudia2 19.08.2010 13:51
Chiar e minunat la Lacul Roşu! Înghesuială pe lac din cauza bărcilor, dar e o adevărată aventură să te strecori printre trunchiurile putrezite. Pe mal chioşcurile cu obiecte de artizanat cu specific local m-au atras ca magnetul şi am mâncat şi deliciosul cozonac secuiesc Kurtos. Voi reveni cu certitudine la anul pentru cateva zile.


Albume recomandate
Pensiunea Sof...
Imagini: 6
Lacu Ursu din...
Imagini: 20
un colt din R...
Imagini: 20
O noapte frum...
Imagini: 4