Tbilisi, Georgia

Adăugat de hayhuy
2725 vizualizări
4.89 (9 voturi)
Nota:
Votează:
Trebuie să fii logat pentru a vota

Am fost in Georgia cu serviciul, intr-o delegatie de 4 zile. Desi aria de contact nu s-a extins in afara capitalei, Tbilisi, pot spune ca am cunoscut destul de mult din Georgia si mai ales nu doar partea rezervata turistilor. O experienta completa as zice eu, pentru cele 4 zile petrecute acolo. Dar care merita reluata si imbogatita, cu siguranta!

Sakartvelo este denumirea in georgiana a Georgiei. In alfabetul lor ar aparea cam asa: საქართველო. Ati ghicit, nu folosesc alfabetul latin, ceea ce face putin mai grea comunicarea, mai ales daca nu vorbesti nici rusa, pe care majoritatea locuitorilor o vorbesc in paralel cu georgiana. Dar sunt multi care vorbesc si engleza datorita prezentei americane sau a strainilor, deci nu va fi o problema atat de mare.

Ma voi limita la a va povesti impresiile din Tbilisi, fara a avea pretentia de a generaliza la intreaga tara. Orasul mi s-a parut o combinatie extraordinara de oriental si european. Mai ales ca influente in arhitectura (unele cladiri, case, dar si motive care apar in decoratia fatadelor etc) si in hainele traditionale pe care le-am vazut in cateva magazine de suveniruri si in ghidurile turistice. Poate datorita acestui fapt atrage atat de mult Tbilisi-ul, pentru ca acolo si-au dat parca intalnire cultura de origine europeana cu cea orientala, araba. Veti gasi bai sulfuroase si o casa de baie islamica, palmieri cu zapada pe ei, un oras pestrit si totusi atat de interesant.

Am fost acolo in decembrie, cu putin inainte de Craciunul nostru. La ei, care folosesc calendarul vechi, Craciunul este decalat cu doua saptamani. Insa decoratiunile deja apareau pe strada, alese si aranjate cu mult bun gust, mult mai mult decat la noi. Locuitorii orasului spun ca presedintele Saakaşvili s-a laudat ca va transforma Tbilisi-ul in 'orasul luminilor', de unde si atata lumina in ornamentele de sarbatori in centru mai ales.

Un centru de capitala europeana as zice daca este sa ma refer numai la bulevardul principal, Rustaveli: cladiri impozante prin arhitectura lor clasica, renovate si luminate astfel incat sa fie bine puse in evidenta noaptea, evenimente artistice destule (teatru, opera, cinema)... Intr-o seara chiar am fost la balet fiindca se juca Don Quijote cu o prim-balerina georgiana care venea acum de la Moscova. Sala plina, lumea entuziasmata de prestatia de pe scena, o atmosfera de cultura mai rar intalnita pe la noi. Si mult, mult tineret.

Orasul este construit si pe deal si in vale; este traversat de raul Kura, un fel de Olt al nostru. Dar tocmai faptul ca se afla pe cursul raului, intr-o regiune deluroasa este avantajul sau. Veti putea vedea cartiere sus pe deal, cu strazi inguste si foarte abrupte, terase pe culmea dealului. Ma intrebam chiar cum se circula iarna in aceste parti ale orasului daca strada este inghetata. Nu stiu, nu am aflat :) Vorbind despre cartiere, seamana mult cu Bucurestiul nostru: blocuri multe si gri sau pestrite datorita balcoanelor inchise dupa gustul fiecaruia, multe antene pe fiecare bloc, parculete si parcari neingrijite. In cartierele de langa centru cele mai multe imobile sunt case de locuit. Aici, spre deosebire de Romania, acestea nu au fost daramate pentru a se construi blocuri sau cladiri pentru institutii. Sunt case vechi, intortocheate, cu scari si culoare pe te miri unde, cu usi si usite care dau in diverse stradute... Un amalgam interesant si care merita explorat. Si am avut ocazia aceasta, avand intalniri in diverse parti ale orasului, astfel incat pot spune ca l-am traversat dintro parte in cealalalta si in toate directiile.

In privinta restaurantelor am avut in prima seara o experienta care merita sa v-o impartasesc. Abia ajunsesem impreuna cu cei trei colegi ai mei, ne era foame si am plecat astfel in oras pentru a manca. Desi ne-am invartit o ora pe strazi incercand sa ajungem cu ajutorul hartii la un restaurant pe care ni-l recomandasera cei de la hotel, partea cu orientarea s-a dovedit destul de dificila: harta noastra era in engleza in timp ce denumirile strazilor erau in georgiana sau in unele cazuri in rusa. Limbi pe care niciunul dintre noi nu le vorbea si alfabete pe care cu atat mai putin nu le intelegeam. In cele din urma am luat un taxi si l-am rugat pe sofer (care nu vorbea engleza) sa ne duca la 'restaurant georgianski' - ceea ce ne inchipuiam noi ca ar fi in georgiana formularea corecta. Mesaj primit de sofer, care ne-a dus cu masina prin tot orasul cred, pentru ca la un moment dat ne puneam problema ca vrea sa ne duca undeva in alta localitate, aproape nu se mai vedeau decat benzinarii si depozite. Dar nu era decat un cartier mai indepartat care avea o zona de restaurante. Georgiene get-beget, unde ieseau oamenii seara sa manance. Nu-mi mai amintesc cum se numea restaurantul nostru, dar nu mare ne-a fost mirarea ca nu aveau niciun meniu in limba engleza si nici chelnerul nu vorbea engleza. Decizie grea de luat in privinta mancarii, dar prezenta de spirit a unuia din colegi, care ne arata pe toti chelnerului cu un gest larg si apoi face un semn catre acesta, insemnand ca trebuie sa ne hraneasca cum o crede el de cuviinta. Care cuviinta a fost mai mult decat buna, seara aceea fiind una dintre serile in care am mancat cel mai bine: salate de toate felurile, mai multe tipuri de paine si lipii facute in casa, peste, friptura... Pe scurt, mancare foarte buna, din belsug, iar preturile mai mult decat rezonabile; atmosfera de petrecere, cu muzica live. Si ceea ce m-a impresionat cel mai mult: tinerii georgieni danseaza si se simt cel mai bine pe muzica lor georgiana, traditionala. Nu am mai intalnit asta pana acum, cel putin la noi in niciun caz. Bravo lor!

Oamenii sunt deschisi si prietenosi, poate putin cam porniti impotriva regimului, pe care il critica deschis si fara nicio problema. Totusi senzatia mea a fost ca tind sa puna toate problemele pe care le au pe umerii conducerii si le lipseste initiativa de a incepe ei sa si le rezolve in loc sa astepte sa le fie rezolvate.

Ar fi multe de povestit, despre toate si despre toti, despre locuri, intamplari, despre obiceiurile de acolo. Dar cel mai bun sfat pe care vi-l pot da este sa mergeti acolo si sa experimentati voi insiva totul. Pentru ca merita. Mergeti vara, cred ca locurile sunt absolut adorabile!

1 comentariu
Trebuie să fii logat ca să poţi comenta.
Birdy 26.01.2010 09:11
Felicitari! Superb, nu am citit de mult ceva asa de frumos