Balu Parc Harghita Băi
Am fost cu toată familia la Parcul de aventură Balu parc de la Băile Harghita despre care am citit că s-a deschis astă vară. N-am mai fost prin zona aceasta, ştiam doar că Depresiunea Ciucului e polul frigului din ţară, aşa că ne-am echipat adecvat pentru munte, mai ales că aveam şi copiii cu noi. Pe drum, după ce am trecut de Sovata, de Praid, am admirat Corundul cu celebra ceramică secuiască, am trecut prin Odorheiu-Secuiesc, un orăşel cu multe semafoare şi culmea că toate funcţionează, prin Vlăhiţa unde am văzut că au un ştrand termal, am început să urcăm muntele şi când am ajuns în vârf drumul se bifurcă, indicatoarele arată că Harghita-Băi este la stânga. Nu spun că e o staţiune atractivă ca cele de pe Valea Prahovei, sunt multe case noi, vile care mai de care, se construieşte parcă peste tot, e forfotă de turişti şi localnici care trăiesc de pe urma lor, cabane multe, anunţuri cu locuri de cazare peste tot, se văd locurile pârtiilor, cred că sunt destul de multe, diferite ca lungime şi dificultate, pe trunchiurile brazilor sunt afişate orarele de funcţionare ale pârtiilor aşa că sunt convins că staţiunea este foarte aglomerată iarna...
Parcul Balu se întinde pe o suprafaţă mare, un hectar şi jumătate, are peste o sută de trasee cu frânghii, peste o sută de jocuri- numite obstacole-, cu grade diferite de dificultate. Sunt 8 trasee marcate cu culori diferite, care de fapt indică gradul de dificultate şi astfel fiecare poate alege traseul pentru care se încumetă după puterile lui. Cele galbene şi portocalii sunt pentru copii, aici am petrecut cel mai mult timp pentru că fiind cu copiii i-am lăsat să se zbenguie şi să se caţere ca nişte maimuţele după placul inimii. În timp ce eu supravegheam copiii nevastă-mea s-a dat de două ori pe tiroliana lungă, care trece deasupra unui fel de lac, apoi am făcut schimb şi am făcut şi traseul albastru. Peisajul este cuceritor, într-adevăr e foarte frumoasă zona şi senzaţia de plutire printre brazii drepţi şi înalţi te face să te simţi în al nouălea cer! După 3 ore de "maimuţăreală" am pornit spre casă.
Parcul Balu se întinde pe o suprafaţă mare, un hectar şi jumătate, are peste o sută de trasee cu frânghii, peste o sută de jocuri- numite obstacole-, cu grade diferite de dificultate. Sunt 8 trasee marcate cu culori diferite, care de fapt indică gradul de dificultate şi astfel fiecare poate alege traseul pentru care se încumetă după puterile lui. Cele galbene şi portocalii sunt pentru copii, aici am petrecut cel mai mult timp pentru că fiind cu copiii i-am lăsat să se zbenguie şi să se caţere ca nişte maimuţele după placul inimii. În timp ce eu supravegheam copiii nevastă-mea s-a dat de două ori pe tiroliana lungă, care trece deasupra unui fel de lac, apoi am făcut schimb şi am făcut şi traseul albastru. Peisajul este cuceritor, într-adevăr e foarte frumoasă zona şi senzaţia de plutire printre brazii drepţi şi înalţi te face să te simţi în al nouălea cer! După 3 ore de "maimuţăreală" am pornit spre casă.
0 comentarii
Trebuie să fii logat ca să poţi comenta.
Impresii recomandate
Amintiri de la Lacu Rosu
2010-07-18 15:59:33
Am fost la Lacul Roşu în urmă cu mulţi ani, pe-atunci se putea ridica cortul pe malul lacului. Dimineaţa devreme veneau ciobani cu...
Vulcanii noroioşi de la Berca
2009-07-16 09:16:30
Vulcanii noroioşi de la Berca, locul unde pământul respiră
Vulcanii noroioşi nu-i văzusem incă, deşi era planificat încă din fa...
Albume recomandate