Institutul Muncii

Am avut de curand o scurta incursiune in Republica Moldova, la Chisinau mai precis. Timp disponibil pentru cutreierat nu prea mult, ce-i drept, fiindca eram in delegatie, dar intotdeauna se gaseste putintel atunci cand vrei sa vezi locurile.

Prima impresie, datorata intrucatva si vremii ploioase, cetoase si noroase, a fost de oras gri, cu lume cu treaba ca in al nostru Bucuresti. Aglomeratie nu la fel de mare.

In centru Chisinaul are partea de cladiri vechi, istorice, si cea de cladiri construite in secolul trecut de catre comunisti. Astfel Guvernul si Parlamentul sunt tipicele cladiri in stilul Casei Scanteii de la noi. Presedintia este o cladire mai noua, semanand cu un bloc turn de birouri de pe la noi. Toate se gasesc pe bulevardul principal, Stefan cel Mare si Sfant, al carui nume vine de la statuia domnitorului, amplasata in coltul parcului care poarta acelasi nume. Tot pe bd. Stefan cel Mare gasim si Catedrala Ortodoxa, in parc, o cladire impresionanta prin arhitectura - seamana cu un templu grecesc si din cate am citit are trei altare. Nu am avut insa ocazia sa o vizitez in interior. Daca mergeti pe acelasi bulevard veti intalni Teatrul National de Opera si Balet, Primaria Chisinaului, intr-o cladire de pe la 1900 foarte frumos pusa in valoare, precum si alte monumente istorice ale capitalei moldovene.

Senzatia mea mergand pe strazi a fost ca sunt in Romania de prin 1995, atat ca aspect, cat si ca oameni. Evident, cu inventiile tehnologice ale prezentului: telefoane mobile si tot felul de aparatura electrocasnica. Magazine de firma ca in toate capitalele din lume, cafenele etc. Masinile de o varietate uluitoare in privinta aparitiei pe piata: Lada veche, rareori intalnita pe la noi (doar in Georgia am vazut-o in decembrie trecut la fel de raspandita), Dacii 1300 vechi alaturi de Volkswagen, Mercedes etc. Nu sunt un as al masinilor, asadar nu voi insista.

As vrea insa sa va povestesc despre Bomboneriile Bucuria, care-s peste tot. Un simbol al Moldovei moderne poate. Stiam de ele inca din tara, pentru ca era una si in Bucuresti in spatele Intercontinentalului, foarte cautata si ”gustata” de mine si prietenii mei dealtfel. Pasind in interiorul unei Bucuria ”acasa la mama ei” am intrat in lumea dulciurilor, de toate felurile si gusturile: tot felul de drajeuri, jeleuri, caramele, praline, ciocolate si lichioruri dulci. Mai ca iti vine sa cumperi din fiecare fel cate putin (fac o paranteza pentru a va spune ca am plecat, la sfarsitul weekendului petrecut la Chisinau, cu o plasa mare-mare cu tot felul de produse Bucuria :). Daca ajungeti pe acolo nu ratati intalnirea cu Bucuria, la propriu si figurat.

O alta marca a Moldovei sunt vinurile Cricova si Milestii Mici, despre care nu stiam la inceput dar mi-au fost recomandate de prietenii moldoveni. Si ca ultim produs pe lista de cumparaturi va recomand sa faceti o vizita la raioanele de ceaiuri din magazine, mult mai bogate ca oferta decat cele de la noi, cu tot felul de ceaiuri din Rusia sau Asia, un adevarat paradis al ceaiului as zice.

La capitolul impresii voi adauga unele exprimari care noua ni se par haioase, moldovenii folosind foarte multe cuvinte care la noi nu mai sunt in uz. Veti auzi poate ca ei ”socot” ca e normal sa ii numeasca pe bunici ”buneii mei” (bunicul este de fapt moldovenescul ”bunel”), ca lucrurile sunt bine cand se ”ispravesc” cu bine. Puteti, daca va tin picioarele, sa o luati pe jos spre cartierele de langa centru, Râşcani spre exemplu, mergand pe bulevardul Renasterea. La un moment dat veti lasa in spate pe partea stanga fabrica de mobila Viitorul si veti ajunge la Circul National, care arata mai bine ca arhitectura decat al nostru, si care am inteles ca are in interior o arena imensa. Iar daca nu vreti sa faceti drumul pe jos, luati ”rutiera”, adica maxi-taxi-ul nostru de toate zilele.

Mall-uri sunt si acolo, daca acesta e un capitol care va intereseaza. Si nu mica va va fi mirarea cand intrand in Malldova (unul dintre mall-urile din Chisinau) veti gasi la unul dintre etaje magazinul Diverta. Tot venind vorba de carti, am fost surprinsa sa descopar ca in librarii se gasesc foarte multe carti romanesti, mai ales clasicii literaturii romane. Majoritatea editurilor sunt romanesti si abia cateva moldovenesti. Vorbesc insa doar despre cartile in romana, pentru ca aproape jumatate dintre carti sunt si in rusa (limba pe care nu o vorbesc, deci nu pot face aprecieri despre oferta de titluri existenta).

Am lasat la urma de tot ceea ce m-a impresionat cel mai mult in Moldova: Oamenii. I-am scris cu majuscula pentru ca merita tot respectul si aprecierea mea. Merita aplauze din partea noastra, a romanilor de dincolo de Prut, pentru deschiderea lor fata de noi, pentru afectiunea pe care o manifesta fata de Romania. Nu stiu daca a fost norocul meu doar ca i-am cunoscut asa pe moldoveni, nu stiu daca sunt toti asa sau nu, insa cei pe care i-am intalnit sunt niste oameni deosebiti. Foarte uniti, vorbesc frumos unii cu altii, nu se arunca la vorbe mari, nu se inteapa unii pe altii, nu exista atitudinea aceasta de harţă pe care o avem noi in Romania. Iar fata de noi, romanii, sunt extraordinari. Mi-a fost la un moment dat rusine ca eu am avut sansa sa ma nasc aici si ei acolo. Pentru ca merita poate mai mult decat mine sa fie romani. Pentru ca stiu sa se asculte unii pe altii, stiu sa petreaca, stiu sa munceasca. Nu exista individualismul care se intalneste tot mai des pe la noi. Am cantat cu ei cantece care la noi rareori se mai canta la petreceri, cantecele lui Dan Spataru, cantecele Mariei Tanase, cantece pe versurile lui Grigore Vieru (amintire atat de vie, abia la cateva zile dupa inmormantare). Stiau ei mai bine decat mine versurile. Am ramas impresionata...

La final un sfat: daca vreti sa gustati o Romanie de care nu veti mai avea parte aici in tara, mergeti in Republica Moldova. Nu are toate standardele de dezvoltare pe care le avem voi, insa la nivel sentimental veti castiga mult mai mult.

0 comentarii